Informaţii generale

Ocland – în l. maghiară Oklánd sau Homoródoklánd – este situată în România, în partea de sud a judeţului Harghita. Aceste terenuri fac parte din Transilvania istorică, care până-n anul 1920 aparţinea statului ungar; până-n prezent, aproape toţi locuitorii regiunii sunt maghiari, constituind un grup etnic separat de secui. Ocland este sediul comunei Ocland, la care mai aparţin două localităţi, Crăciunel (în l.maghiară Homoródkarácsonyfalva) şi Satu Nou (Homoródújfalu). Înainte de anul 1920 acesta a fost centrul districtul Homoród.

Comuna este situată la 20 km sud-est de  oraşul Odorheiu Secuiesc (Székelyudvarhely), la poalele Munţilor Rika, pe malul stâng al râului Homorodul Mic.

Pe un deal în apropierea Ocland se pot vedea meterezele fortului aparţinând castrului roman de la Sânpaul, care localnicii îl numesc castelul Hagymás, sau de Ceapă. În partea de est se află castelul Kustaly, care între sec. XI şi făcea parte din sistemul da apărare a frontierelor statului ungar. Biserica ariană locală – iniţial biserica catolică – datează din perioada romanică. La sfârşitul sec. XV şi începutul sec. XVI aceasta a fost reconstruită în stil gotic. Forma sa actuală datorează reconstruirii, care a avut loc în anul 1938. În anul 1910 în satul au locuit 950 de maghiari. Până-n anul 1920 acesta aparţinea districtului Homoród din comitatul Udvarhely. În anul 1992 număra 565 locuitorii dintre care 546 au fost maghiari, 11 rromi şi 8 români. Marea majoritate a locuitorilor sunt ariani. Istoria arianilor din Transilvania adesea a fost legată de soarta  Fraţilor Polonezi, care în urma represiunilor s-au refugiat în Principatul Transilvaniei. Arianismul local constituie însă o fracţiune separată, creată de pastorul Ferenc Dávid, în secolul XVI; urmaşii săi se numesc unitarieni. Arianii  fac parte din cea mai radicală fracţiune a protestantismului, nu recunosc Sfânta Treime şi acordă o mare importanţă a Vechiului Testament. În comuna se află trei biserici ariane şi doar una catolică.

Viaţa în Ţinutul Secuiesc este legată, ca şi în timpuri îndepărtate, de natură. Mulţi fermieri oferă oaspeţilor posibilitatea să participe la cositul fânului, pregătirea brânzelor, coacerea pâinii, prepararea confiturilor şi la alte munci de casă ţi câmp sau la vânătoare. Puteţi face plimbări călare sau cu trăsură, puteţi să vizitaşi cabana de munte. În serile de vară vă aşteaptă o scenă exotică pentru omul de azi: cirezile de vaci se întorc de la păşune, se aud clopote lor,animalele se scaldă în râu şi singure se îndreaptă la gospodării. Zona este ideală pentru drumeţii, iarna pentru schi. În pădurile s-au păstrat rămăşiţele sistemului medieval de fortificaţie. În fiecare sat funcţionează biserica ariană. Cel mai valoros este templul din Satu Nou: clădirea medievală decorată cu plafon casetat şi mobilier pictat din sec. XVIII. Alături se află casa regională.