Templul arian din Satu Nou

Adresa:

Satu Nou

GPS:

46° 8' 42.7308" N 25° 24' 56.4444" E

Prima biserică catolică în localitate a fost fondată în anul 1480. Aceasta a fost o clădire mică de lemn amplasată pe o fundaţie de piatră. Nu ştim exact când şi cum satul a trecut la arianism; putem doar să credem legenda locală, potrivit căreia la  Satu Nou a ajuns un predicator protestant care a trezit printre locuitorii satului o speranţă atât de mare încât cu toţii au acceptat noua credinţă. Interiorul bisericii a fost schimbat treptat într-un interior mult mai modest al bisericii protestante. Clădirea a fost atunci deja distrusă aşa că după o perioadă timp nu a mai fost folosită – dar despre construirea unui nou templu nici nu a fost vorba. Dreptul la libera practică a religiei, care a fost adoptat în Transilvania în anul 1568 şi confirmat de adunarea din Marosvásárhely (Tîrgu Mureş) permitea practicarea arianismului şi activitatea de pastori (în caz în care proprietarii de terenuri şi oficialii locali şi-au exprimat acordul), interzicea însă  construirea unor biserici noi. Aceasta, precum şi lipsa de pastori poate explica faptul că până în anul 1681 comunitatea din Satu Nou rămânea o filială a bisericii din Ocland. Adevărata libertate religioasă şi recunoaşterea deplină a arienilor a fost asigurată abia de aşa-numita Patentă de toleranţă emisă în anul 1781 de către împăratul austriac Iosif al II-lea, care permitea construirea de biserici noi, cu excepţia cazului când urmau să stea pe lângă drumuri importante. Pregătirile pentru construirea templului nou au început deja în anul 1794., construirea a fost realizată sub supravegherea unui  meşter străin; şi finalizată în anul 1801. Numai portalurile renascentiste de piatră au fost utilizate din biserica veche, dar, un lucru interesant,  au fost păstrate câteva soluţii caracteristice doar bisericilor catolice – de ex. interiorul rotunjit, arcul de triumf şi chiar tabernaculul de pe perete – şi în biserica ariană nu există Preasfântul Sacrament! În anul 1806 comunitatea a trimis la Cluj o delegaţie care a fost însărcinată cu găsirea unui constructor de orgă, dar se pare că aceasta nu a avut prea mult noroc deoarece abia în anul 1846 comunitatea a reuşit să cumpere orga. Instrumentul a fost construit de către Mózes Balázs din Homoródabásfalva (în prezent Aldea), care a oferit pentru aceasta o perioade de garanţie de 15 ani, însă orga se strica s-a distrus foarte uşor. În timpul Primăverii Popoarelor – luptelor de eliberare între anii 1848-1849 – biserica a fost deteriorată şi jefuită, dar în curând a fost renovată. Mai târziu, vânturi puternice şi fulgeri au deteriorat de mai multe ori acoperişul turnului, dar şi acesta a fost imediat reparat. În anul 1827, în cadrul lucrărilor publice, templul a fost înconjurat cu un zid de piatră gros, cu o circumferinţă de 105 m şi î înălţime de 2 m; pentru construcţie au fost utilizate şi resturile de zid vechi.

În jurul bisericii catolica, iar apoi celei protestante întotdeauna a existat un cimitir. Morţii au fost îngropaţi, la început, direct lângă zidurile bisericii, însă autorităţile au interzis mai târziu această practică. Până-n anul 1839 au fost ridicate doar pietrele funerare de lemn. Până-n anul 1918 au fost îngropaţi aici numai ariani, întotdeuana gratuit. Mai târziu, membrii altor culte puteau să-şi cumpere mormintele pe cimitir, după ce au plătit taxă de biserică pentru o perioadă de cinci ani. Printre mormintele vechi se pot vedea câteva în formă de sarcofag – acestea sunt locurile de odihnă ale foştilor pastori. Astăzi, biserica este înconjurată din toate părţile de morminte. Spre deosebire de cimitire catolice în Ţinutul Secuiesc, în care se ridică de obicei pietrele funerare şi crucile de lmen, aici vom găsi numai morminte de piatră puritane.