facebook

Fantome din regiunea Przemsza

Aceste legende sunt foarte emoţionante! Despre un drac care a împrăştiat un sac cu nisip în locul în care se află în prezent deşertul Błędowska, despre cavaleri care dorm somn fermecat, şi se trezesc o dată pe an (citiţi când anume! ) sau despre un castel bogat ascuns sub ruine.

În locul în care Biała Przemsza ăşi începe cursul se pot asculta multe legende, basme, poveşti, care circulă din generaţie în generaţie.

Expediţia dracului în căutarea nisipului din deşert

Deşertul în mijlocul Europei este un fenomen atât de surprinzător încât necesită o legendă care va dezvălui originea sa! Conform unei dintre poveşti o mare de nisip din zona loc. Klucze s-a vărsat din sacul dracului. Unul dintre dracii l- adus de pe malul Mării Baltice pentru a umple cu el minele zgomotoase care deranjau în iad. Această legendă puteţi citi pe site-ul: www.polskasahara.pl

 

„Nimeni nu ştie exact unde se află iadul, dar o aşezare diabolică trebuia să fi existat în apropierea oraşului Olkusz. Aceasta a fost cu multe secole în urmă, când în această zonă au fost înfiinţate primele mine de plumb şi argint. Tocmai aceste mine au devenit subiectul marei şedinţe diavolilor, care s-a desfăşurat adânc sub pământ.

 

- Ce obrăznicie din partea muritorilor că îndrăznesc să ne deranjeze – a strigat cel mai important dintre diavoli, trăgându-şi nervos ciocul.

- Nici măcar un pui de somn nu putem trage după masă din cauza zgomotului ce fac, tot trag şi zăngănesc acolo... Mereu sapă, caută ceva, dacă nu-i vom opri, vor ajunge până la iadul!

- Doamne fereşte! - a izbucnit ce la mai drac, însă, din fericire, această exclamaţie a dispărut în disputa generală şi a trecut neobservată. Altfel nu ar fi scăpat aşa uşor.

- Trebuie să-i alungăm de acolo şi să-i învăţam să nu se amestecă în problemele noastre diabolice – a zis revelator dracul cu faţa unui înţelept şi cu o coadă cheală.

- Dar cum se facem aceasta? -s- au întrebat dracii.

- Am o idee – a declarat cel mai viclean dracul.

- Trebuie să umplem cu nisip găurile care au săpat aceste creaturi impertinente, vom distruge munca lor şi vom avea parte de pace eternă.

- Să le umplem! - au dat din umeri dracii. - Mai uşor de zis decât de făcut. Dracul poate multe dar nu e omnipotent. Cine dintre noi va îndrăzni să facă aceasta?

- Eu!- a declarat unul dintre cel mai tineri protejaţi lui Belzebut. Ceilalţi diavoli bătrâni, experimentaţi s-au uitat la el cu milă.

- Noi ne stoarcem coarnele – păreau să spune părerile acestora – iar tu ştii cum s-o faci?

- O voi face!- a repetat cu încăpăţânare tânărul drac i şi a explicat modul în care intenţionează să facă acest lucru .

- Departe de aici - spunea – pe malul mării sunt nisipurile inepuizabile. Voi zbura acolo cu un sac imens pe care-l voi umple cu nisip, iar apoi cu acest nisip voi umple găurile săpate. Chiar şi cei mai bătrâni draci s-au uitat la el cu respect.

- Atunci, zboară, tovarăşe, la această mare – au zis – şi să nu uiţi să iei un sac imens ca să umpli câteva găuri deodată.

- Am plecat! - a strigat diavolul, a luat cu el un sac extrem de mare şi a pornit spre mare.

 

A aterizat pe plajă la miezul nopţii, când numai murmurul valurilor şi lumina palidă a lunii tulburau liniştea şi întunericul nopţii, şi a început să umple sacul cu nisip. De îndată ce l-a umplut dracul şi-a pus sacul pe spinare şi, cu toată puterea sa malefică, a decolat spre cer zburând înapoi spre Olkusz. Din păcate, nu a ajuns la destinaţie. Poate din cauza neglijenţei sau poate din cauza activării altor puteri, dracul a agăţat turnul bisericii lângă Olkusz şi nisipul din sacul rupt s-a împrăştiat peste câmpurile din apropiere.

Prin urmare, Deşertul Błędowska este rezultatul expediţiei diabolice pe malul Mării Baltice. Iar extracţia minereurilor de plumb şi argint din minele de la Olkusz s-a desfăşurat neîntrerupt anii întregi şi nici măcar scrâşnirea dinţilor dracului furios nu părea să deranjeze pe mineri.

Cavalerii împietriţi se trezesc o dată pe an

Gândiţi-vă la această legendă vizitând castelul reconstruit din Rabsztyn. Se zvoneşte că sub ruinele castelului din Rabsztyn, adânc sub pământ, este un alt castel frumos. Într-una din camere principale sunt doi copii împietriţi: un băiat şi o fată. Băiatul are pe deget un inel cu diamante, iar fata are agăţat la gât un şirag de perle. În sălile vecine dorm cu somnul fermecat cavaleri de fier. O dată pe an se trezesc din acest somn. Acest lucru se întâmplă în Duminica Floriilor, când procesiunea iese din cea mai apropiată biserică. Atunci inelul de pe degetul băiatului se roteşte un pic. Se deschid uşile sălilor din castel, cavalerii fermecaţi se trezesc, recapătă graiul şi se aşează la mese încărcate cu cele mai gustoase feluri de mâncare. Ospăţul durează până la miezul nopţii. După Duminica Floriilor totul din nou împietreşte. Aceasta se repetă fiecare an până când inelul băiatului împietrit i va aluneca de pe degetul. Când aceasta se va întâmpla cavalerii vor fi eliberaţi de vrajă. Treziţi vor lupta sub conducerea băiatului cu inamicii Poloniei. Vor fi ajutaţi şi de alte armate trezite din vrajă. După victorie, fata cu perle va oferi fiecărui cavaler câtă o perlă în amintirea eliberării Patriei (sursa: http://www.rabsztyn.ilkus.pl).

 

 

Ţipete răul Domn la care au crescut coarne de cerb!

În partea de nord-vest a satului Krzykawka (comuna Bolesław), în locul numit de localnici Zamczyska, se află rămăşiţele cetăţii cavalereşti din sec. XIII/XIV. Conform legendei, mulţi ani în urmă stăpânea aici un domn foarte rău care împreună cu servitorii săi făcea ravagii printre locuitorii din zonă. Din când în când plecau din cetate în toate părţile lumii expediţii militare care jupuiau pe săteni. Le luau bani, îmbrăcăminte, produse alimentare – necruţând pe nimeni. Multe lacrimi au curs când săracilor sătenilor luau ultima cămaşă şi ultimul pumn al cearelor. Stăpânul îmbogăţit în mod nemernic  împreună cu echipa sa aproape zilnic cinstea mâncând şi risipind o mare parte din prada sa. Mesele au fost încărcate cu cele mai ingenioase delicatese, din când în când câtă o bucată de şuncă sau pulpă de vânat abia începută a fost aruncată la câini. Chiar şi caii tâlharilor nu se atingeau de ovăz şi fân, delectându-se exclusiv cu orz şi grâu. Muzica şi cântece puteau fi auzite de departe. Agricultorii, apicultorii, păstorii şi vânătorii jefuiţi, care locuiau în zonă, puteau numai, cu furie neputincioasă să se uite în ferestrele iluminate ale turnului care se ridica în centrul cetăţii, în care echipa ospăta ce l mai des. Într-o bună zi, când grupul de prădători se întorcea dintr-o expediţie în căutarea prăzii, încărcat cu bunurile jefuite atât de mult încât caii abia puteau să meargă pe drumuri de nisip şi piatră, a întâlnit un pelerin sărac al cărui singura avere a fost o bucată de pâine uscată şi o ploscă cu apă. Aceştia nu au avut milă de el şi ignorând rugăminţile sale şi implorări l-au jefuit de tot. Ce putea să facă? Îl aştepta drumul lung, oameni din jur săraci ca şi el, s-a dus pelerinul pe urmele jefuitorilor până la cetate să ceară mila şi găzduire. Până ca a ajuns acolo, ospăţul deja a fost în toiul. Din nou, vinul şi berea curgeau din abundenţă, gâşte şi raţe fripte încărcau masa, fripturi de mistreţ şi cerb au fost aduse. În faţa pelerinului nici măcar porţile nu s-au deschis. Când a început să strige cu o voce slabe cerând mila, cu greu s-a făcut auzit. Toţi au scos capete pe ferestrele turnului bătându-şi joc de mizeria şi umilinţa drumeţului sărac. Au râs tare, iar cel mai tare a râs stăpânul cel rău. A ordonat să se deschidă porţile şi să intre pelerinul ca să-l tachineze şi mai tare, deoarece nu intenţiona să-l invite la masă şi nici măcar să-l hrănească cu resturile de pe masa stăpânului. Pelerinul pios a stat deci trist înconjurat de strigăte şi batjocură.             Dintr-o dată printre strigăte şi râsete batjocoritoare, s-a auzit un strigăt teribil. Toţi au tăcut şi au scos mai tare capete pe ferestrele turnului să vadă ce s-a întâmplat. A strigat unul dintre cavalerii din grupul stăpânului, pe capul căruia au creşte coarnele enorme de cerb. Brusc, şi ceilalţi au simţit o greutate care le împovăra capete şi cu mirare se uitau unul la altul admirându-şi coarnele de cerb care îi împiedicau să-şi retragă capetele. Însuşi stăpân cel rău atârna cu capul blocat în fereastră, iar capul lui era decorat cu două lopeţi plate ale coarnelor de elan. Pelerinul văzând că stăpânul şi tovarăşii săi nu pot ieşi din ferestre, a intrat înăuntru, s-a aşezat la masă ţi a început să mănânce cele mai ingenioase feluri de mâncare şi să bea cele mai scumpe vinuri. Strigătul teribil al curtenilor pedepsiţi se auzea atât de departe încât din  satele apropiate şi cele îndepărtate au început să sosească oamenii atât de sever trataţi de stăpânul şi subordonaţii să. Veneau din ce în ce mai aproape şi până la urmă au intrat în curte şi în turn, şi văzând pe pelerin s-au aşezat şi ei la mese, au mâncat şi au băut delicatese nevăzute de ei de mult. Au adunat apoi totul ce a rămas din averea furată şi au plecat ignorând curtenii prinşi în ferestre. Mult timp încă în zonă răsuna ecoul ţipetelor şi implorărilor stapânului cel rău şi tovarăşilor săi, prin urmare satele unde se auzeau aceste ţipete poartă denumirile Krzykawa şi Krzykawka. Şi se zvoneşte că elanii care rareori trec valea râului Biała Przemsza în drum spre mlaştini din zona loc. Błędów, se apropie aici strase de urletele stăpânului cel rău.

Pelerinul îngheţat printre stânci

„Puterea cuvintelor îngheţate” povesteşte istoria unui pelerin pios care mergând de la Cracovia până la Częstochowa a intrat printre stânci din care nu exista nici o ieşire. Oriunde s-a întors peste tot, printre trunchi de fag dădea peste pereţi de stânci de calcar abrupte şi albe. Acestea au creat un labirint imens acoperit dens de ferigi. A petrecut acolo vara şi toamna, a venit iarna, atât de aspră încât păsările îngheţate cădeau moarte din cer. Pelerinul rebegit aştepta moartea când a văzut o hermină care a fugit printr-o despicătură în stâncă. S-a uitat şi s-a bucurat – poate acest animal îi arată drumul. Există o cale! - din această bucurie a exclamat tare dar cuvintele i-au îngheţat, iar pelerinul însuşi s-a transformat într-o piatră. Un pic mai târziu în acelaşi loc au ajuns şi alţi pelerini, un grup întreg, şi ca şi primul nu găseau ieşire dintre stânci înalte. Au început  deja să dispere când soarele de primăvară  a dezgheţat cuvintele îngheţate ale primului pelerin. Unul dintre pelerini a aruncat o privire şi a văzut pe pământ cuvintele acoperite anterior de gheaţă şi zăpadă. S-a apropiat şi a citit: „Există o cale!”. Au urmat deci acest ghid unic, au găsit o trecere şi au plecat drept spre Częstochowa. Astfle cuvintele îngheţate au salvat multe suflete.

Fiica hangiului care s-a îndrăgostit de un tâlhar

Printre legende nu poate să lipsească povestea de iubire... 

Între Zadroże şi Trzyciąż spre Glanów se află dealurile numite Karbania cu stânci albe şi vegetaţia luxuriantă. Cu secole în urmă, când traversa aici drumul regal, iar pe Karbarnia exista un han , în care se opreau din când în când călătorii aflaţi în drum de la Cracovia până la Częstochowa sau chiar mai în nord. Merită de subliniat că printre oaspeţii hanului se numereau şi mesagerii regali şi negustori. De multe ori beneficiau de ospitalitatea hangiului Jan. Mândria hanului a fost fiica hangiului, frumoasa şi deşteapta Dorota. Mulţi cavaleri respectabili cereau mâna frumoasei fete. Ea, însă, cu abilitate respingea pretendenţii. Inima ei deja de mult aparţinea unuia dintre numeroşii tâlhari care se ascundeau în pădurile din împrejurimi. Iubitul Dorotei a fost numit Głowacz. El răspundea fetei cu aceeaşi sentimente şi au planificat viitorul împreună. Prin urmare, Głowacz s-a gândit să renunţe la profesia sa. Iubiţii mult timp au ţinut relaţia lor în secret, dar în cele din urmă  Dorota a decis să-i spune tatălui. Deşi hangiul a fost un tată îngăduitor şi iubitor totuşi nu a acceptat relaţia, iar după ce a auzit de la unica sa fiică că soţul său va fi numai "acesta" şi nimeni altcineva, cu inima grea a decis să închidă fiica în mănăstirea din Imbramowice. Între timp în noaptea care preceda realizarea planurilor hangiului, Dorota a avut un vis deosebit, în care mama ei decedată a binecuvântat relaţia lor şi la urmă a zis: "Fugiţi la Cracovia". Fata nu a ezitat, a luat lucrurile necesare, a chemat pe Głowacza şi împreună au părăsit Karbania. Mersul pe jos le-a obosit şi s-au oprit pe Kleparz din Cracovia, unde au decis să înceapă o nouă viaţă. Głowacz a devenit un fierar iar Dorota a devenit o soţie model şi mamă a trei fii. Porecla "Głowacz" a devenit numele de familie "Głowacki". Între timp, hangiul disperat după plecarea fetei şi-a pierdut repede puterile. Când a murit, hanul s-a transformat într-o ruină, iar ca  amintire a rămas o mică capelă din lemn, care a existat încă la sfârşitul secolului XIX. Urmaşii lui Dorota şi lui Głowacz care cunoşteau din poveştile părinţilor zona frumoasă de pe malul râului Dłubnia, au decis să se stabilească aici dând astfel începutul unui nume bine cunoscut în Trzyciąż "Głowacki"

Nu numai noi avem legendele noastre...Ascultaţi şi cele din alte ţări

Ocland se află la graniţa de sud a aşa-numitului Ţinut Secuiesc (Székelyföld), la sud de satul începe terenul saxon istoric. Secuii, până-n prezent, sunt convinşi că sunt descendenţi ai regelui hunilor – Attila. Se spune că după moartea regelui, Csaba fiul său mai mic a venit din Panonia în Transilvania. Conform legendei locale, printre ruinele castelului Kustaly lângă Ocland, este mormântul soţiei iubite lui Attila, pe nume Rika sau Réka.

De unde provine denumirea satului Cserépfalu? De la cuvântul Cserep. Cu mult timp în urmă, când în locul satului actual au crescut păduri dense, a mers un om purtând în braţe un vas-gemeni. În acest vas avea o bucată de unt rânced, untură şi o plăcintă sărată - pogácsa. Brusc, s-a împiedicat şi a căzut, vasul s-a sprat iar conţinutul său s-a împrăştiat. Acolo, unde au căzut bucăţi de vas (cserép), a fost fondat satul Cserépfalu. Acolo, unde a curs untură (zsír), a fost construit Zsérc. Pogácsa s-a rostogolit spre Bogácsa, iar untul stricat (rossz vaj) acolo, unde se află Noszvaj. Din acest moment patru localităţi vecine poarte aceste denumiri.

Despre noi

Portalul regio4trip.pl a luat fiinţă în cadrul proiectului „Construirea reţelei de colaborare între partenerii distri...

Faceţi clic pentru a vedea mai multe
Contact
e-mail:lgd@nadbialaprzemsza.org.pl
tel. +48 32 724 25 23
Faceţi clic pentru a vedea mai multe
Inregistreaza-te ca un afiliat

Invităm toate părțile interesate din <...

Înregistrează ca partener
Termeni şi condiţii de utilizare a portalului www.regio4trip.eu
Vă dorim o zi bună :)
Echipa Regio4trip